REFERENDUM SAU HAOS

Acum societatea noastră este dominată de haos și anarhie, și nici o putere în stat, 

nu mai este credibilă și nici nu mai are nici un fel de susținere populară. 

Raportul MCV a scos la lumină un mare adevăr: justiția și aticorupția nu au ajuns

să controleze fenomemele care cotribuie evident la scăderea nivelului de trai, și 

înrăutățirea bunelor relații de conviețuire socială. Nu mai putem spune că nu se 

poate vedea pădurea din cauza copacilor, deoarece pădurile dispar și acum se 

acționează pentru deșertificarea domeniilor publice și private. 

Multă lume se întreabă unde a fost ţara noastră şi unde a ajuns, dar mai ales cine 

se face vinovat de actuala stare de spirit absolut necorespunzătoare ce poate genera 

pulsaţii sociale mult mai dramatice decât cele din urmă cu peste 26 de ani.

 Este inutil să facem o analiză detaliată, deoarece istoricii şi media, precum şi cea 

mai mare parte din actorii care au produs schimbarea de la începutul anului 1990, 

au demantelat lucrurile ce nu ajunseseră să fie aduse la cunoştinţă marelui public. 

Faptul că nu partidul, guvernul, conducătorul au decis instituirea unei politici dure 

de austeritate, embargoul extern a avut ca scop schimbarea de regim pentru a se ajunge 

unde suntem acum, iar motivul că acea guvernare se face vinovată de aprovizionarea 

deficitară cu alimente şi bunuri de larg consum, criza de energie şi de supraproducţie, 

nu poate subzista.

 Nici asasinatele din acel decembrie însângerat nu pot fi justificate, 

deoarece acum se trăiește mult mai rău decât înainte. Atunci va trebui să analizăm și 

să decidem în consecință, ce pași va trebui să facem în viitorul apropiat, deoarece din 

motive obiective, suferințele oamenilor a ajuns sub limita pragului de suportabilitate. 

Atunci, România intrase într-o capcană generată de criza militarizării exagerate a 

Blocului Sovietic. Cu prețul rămânerii în urmă, cheltuielile de înarmare au fost uriașe, 

lucru ce a condus la sărăcirea: ruşilor, polonezilor, germanilor din est, ungurilor, 

bulgarilor, cehilor, dar mai ales romanilor, de teama expansiunii capitalismului şi 

politicii de cotropire a marilor corporaţii mutinaţionale aflate în faliment. 

Acestea aveau nevoie de noi pieţe de desfacere a produselor lor, şi de materii prime 

minerale şi energetice, forță de muncă ieftină, specialiști gata calificați, fără de care 

economiile emergente occidentale s-ar fi topit prin implozie. În aceste condiţii, statele 

mici nu aveau nici o şansă în faţa ofensivei marilor companii, şi a extinderii dominării 

geostrategice conform principiilor noii ordini mondiale. Pentru ca acum ciclul cursei 

înarmărilor să se repete, aceste popoare fiind obligate să achite facturi atronomice 

pentru achiziționarea de armament modern, însă din vest, concomitent cu reducerea 

soldelor și pensiilor militarilor și lichidarea industriilor proprii de armament, prin 

politici antinaționale. Pe fondul enlavizării statelor europene și generarea unor conflicte 

interetnice, interconfesionale, religioase, factori premergători producerii unor conflcite 

militare locale, extinse sau globale. 

   Prin anii 1990 sute de mii de români, şi-au făcut firme, majoritatea srl, şi au gustat 

primele bobiţe din strugurii toxici ai capitalismului, iar contribuţiile la fondurile de pensii, 

sănătate, buget local, central, cultură, sport, arte, etc., era aşa de mare, încât în ministere 

era o problemă că deşi începuse risipa controlată, nu se puteau cheltui toate fondurile. 

Nici măcar inflaţia nu putea opri acest flux imens de vărsăminte la buget. 

Lucrurile au mers bune o perioadă, până când au venit presiuni externe orientate împotriva 

economiei, am fost invadaţi de specialişti şi consilieri care ne recomandau cum să trăim noi

mai prost şi ei mai bine. Odată cu intrarea pe piaţă a marilor jucători de la multinaţionale, 

regulile s-au schimbat. Prin legi autarhice au fost mărite numărul şi valoarea impozitelor şi 

taxelor pentru firmele indigene, în timp ce marile corporaţii, care şi aşa nu puteau fi controlate 

deoarece sediile lor erau în alte state, au primit bonusuri şi facilităţi fiscale. În scurt timp, 

începând de la primul guvern post-decembrist, sub legenda privatizării, a reorganizării 

şi restructurării au fost lichidate prin implozie toate centrele de profit mari şi medii, în special 

de la firmele care au avut capital de stat, iar prin scăderea exporturilor şi creşterea nejustificată 

a importurilor balanţa de plăţi a devenit deficitară, ajungând la fel ca în 1960, lucru ce a obligat 

staul să se imprumute cu sume imense ce nu se regăsesc în bunuri şi servicii. 

   Odată cu lichidarea marilor companii naţionale, s-au lichidat şi micile afaceri, astfel că prin 

două acte normative s-au redus câteva milioane de oportunităţi de afaceri şi implicit locuri de 

muncă. Aparatul birocratic a crescut semnificativ, şi s-au înfiinţat structuri parazite ce ar fi 

trebuit să gestioneze banii din agricultură, turism, industrie, construcţii, sănătate, să primească 

fonduri europene, şi să facă investiţii. Pierderi în lanţ la toate capitolele. Au apărut legi din ce 

în ce mai restrictive, urmărite de interese de grup clientelor. Se urmăreşte acum impunerea 

legii falimentului persoanei fizice şi darea în plată. Acest act, va fi ultimul moment din bătălia 

finală pentru scoaterea a 85% din cetăţenii români sub pragul de supravieţuire, urmând ca 

doar câteva zeci de mii de persoane, să aibă venitul de peste 2.500 euro pe lună, necesar 

unui trai decent, iar restul, să fie supuşi extincţiei lente prin foame, frig, stres existenţial, 

demoralizare şi pauperizare. 
Genocidul și Holocaustul sau Shoa, împotriva românilor continuă și se amplifică pe zi ce trece,

 în timp ce guvernanții, palamentarii, președintele își măresc veniturile și trăiesc din ce în ce mai 
mult într-o altă lume, fiind muți și surzi la suferințele inimaginabile la care sunt supuși cetățenii 
patrei noastre. 

Ori dacă nici măcar militarii, polițiștii și medicii acestei țări activi sau pensionari nu mai pot trai 

civilizat, ce se mai poate spune de bătrânii din agricultură care după ce au muncit o viață întreagă 

primesc sub 100 euro pe lună. 

În ultimile zile au explodat prețurile la alimente, taxele și împozitele individuale s-au majorat 

nejustificat, pentru niște administrații locale care nu fac nimic pentru cetățeni, și pentru un 

guvern care numai intereseul public nu-l urmărește.

  Ori dacă în următoarele luni nu se iau măsuri adecvate, holocaustul comis de fascişti va păli, 

în faţa holocaustului comis împotriva etnicilor români, moldoveni, ucrainiei, ruşi, unguri, 

bulgari, etc. 

  Odată cu aducerea la ascultare şi obedienţă a unor lideri informali aleşi mai mult sau mai 

puţin de cetăţenii acelor state, structurile de putere vor fi paralizate. Acestea nu vor mai 

acționa în interesul oamenilor, de creștere a nivelului de trai și de îmbunătățire a condițiilor 

de viață, iar spectrul războiului şi ultimile prognoze geopolitice vor desăvârşi lichidarea 

fizică prin holocaust extins al estului european şi a unei bune părţi din Eurasia, lucru ce va 

conduce la invazii masive de musulmani, budişti şi de hindustani. 
   Atunci când vedem imagini privind holocaustul ne cutremurăm şi cu greu putem crede că 

o minte umană a putut aduce atâta rău omenirii, însă, atunci câd se va face bilanţul ultimului 

masacru extins comis împotriva omenirii, se va constata că civilizaţia a atins ultimul grad de 

ingratitudine apropiindu-se momentul extincţiei totale, ce va transforma, se pare, planeta 

într-un deșert radioactiv.

  Firesc se pune întrebarea cui foloseşte acest scenariu apocaliptic sau dacă cei care acţionează 

în acestă direcţie au sau nu discernământ şi pot sau nu să fie traşi la răspundere. 

Oare cine ne poate apăra de acest mare pericol? 
În România lucrurile sunt aproape lămurite: subfinanţarea ordinii publice, siguranţei, sănătăţii, 
învăţământului, apărării, a creşterii şi educării tinerei generaţii, vor face ca în scurt timp să 
ajungen din urmă cele mai subdezvoltate state, foste sau viitoare colonii. Faţă de aceste aspecte,
 noi nu trebuie să stăm pasivi şi să ne lamentăm, deoarece duşmanii nostri nu au nici milă nici 
îndurare şi nici înţelegere. Până și mișcarea sindicală a fost virusată, și liderii acesteia nu adoptă
cele mai eficiente măsuri de protecție. Se impun măsuri efciente, punitive, radicale dar drepte. 
S-a propus iniţierea unui referendum pentru adoptarea unor măsuri urgente de redresare a situației 
economice şi politice de la noi, deoarece mai departe nu se poate merge cu această ipocrizie: 
să devenim străini şi persecutaţi în propiria noastră ţară. 
Într-una dintre cele mai bogate țări de pe planetă, să se trăiască mai rău decât în evul mediu, 
este de neânțeles. 

  Soluţia propusă este organizarea unui referendum pe data de 1 Martie 2016, fiind o zi de Marți, 

ziua Primăverii și a Redeșteptării Naționale, pentru a se lua o decizie publică colectivă prin 

sufragiu universal pentru a se decide viitorul nostru. Ori dacă ne mai lăsăm amăgiţi de promisiuni 

electorale deșarte, că viitorul guvern va face şi va drege, că aşa sunt regulile democraţiei ne 

înşelăm. Domnilor, nu se poate face democraţie cu o populaţie de peste 75% ce trăieşte sub 

pragul limită de supravieţuire, şi din motive de ordine publică. S-a propus unirea tuturor 

forțelor binelui acestui popor, și acționarea în comun pentru salvarea viitorului națiunii 

noastre, altfel orice acțiune sporadică va cădea în derizoriu. 

Așa cum în istorie, românii au dovedit că se pot solidariza pentru binele națiunii, acum este 

ultima încercare. Acum este proba de foc a democrației în România. Haideți cu toții la 

referendum, iar cei care nu vor putea veni la urne, pot vota electronic, pe baza înscrierii în 

baza de date a Biroului Electoral Central.