Saturday, April 20, 2019

HOLOCASTUL DIN ROMÂNIA

HOLOCAUSTUL DIN ROMÂNIA ESTE O CRIMĂ ÎMPOTRIVA UMANITĂȚII

   1. SCUTR ISTORIC 
      În urmă cu aproximativ 158.000 de ani, în pre-neoliticul străvechi, pe teritoriul cuprins între Marea Nordului, Munții Urali, Marea Caspică, Marea Neagră, Marea Mediterană, Oceanul Atlantic și în Africa de Nord conform artefactelor descoperite în urma săpăturilor arheologice din aceste zone, aflate la marile muzee din lume, specia Homo Sapies Fossilis a existat prin mai multe triburi și comunități humanoide, care au trăit inițial în armonie cu natura, fiind culegători, păstori, pescari, vânători, și de apărători ai comunităților în Epoca de Piatră Veche. Au rămas conservate fragmente de schelete humanoide, de animale de companie, podoabe, unelte, arme, vase din piatră sau din lut ars, semințe de cereale, fragmente de schelete de animale consumate ca hrană, urme de bordeie și de adăposturi destinate ca locuințe colective. În mai multe peșteri au fost găsite picturi rupestre care reprezentau animale (unele dispărute de mult) idoli, arme și totemuri, sau mici fragmente de oase de hominizi sau de animale, unelte din piatră, arme (vârfuri de săgeți, sulițe, topoare, pumnale din silex, vase din granit și bazalt, vase din lut ars, boabe de cereale, opaițe sau alte obiecte de cult ritualice) care în urma datării cu metoda științifică Carbon 14 au putut fi datate ca vechime cu o acuratețe de 85%. Nu este importantă aria geografică unde s-a produs antropogeneza și sociogeneză, deoarece există și la ora actuală publicate mai mute date ale unor institute de cercetarea arheologice din întreaga lume, mai multe state dorind să evidențieze în mod științific eronat că pe teritoriul acestora ar fi existat primele primate care au devenit hommo erectus, adică a anumită specie de maimuțe humanoide, care după ce au coborât din copaci, ar fi evoluat începând cu acum 2,5 milioane de ani din specia maimuțelor urlătoare în primate evoluate cu limbaj articulat, sistem de gândire propriu, mers biped și de dominare a celorlalte specii din regnul animal și vegetal, prin organizarea unor comunități formate dintr-un mascul și mai multe femele, care au născut fii și fiice din care ulterior prin evoluție și selecția speciei, au socializat prin semne și limbaj articulat, conform teoriei lui Charles Darwin. Creaționismul susține fie o  intervenție a divinității, a unor zei veniți pe Terra în urma unor expediții interstelare, ca urmare a iminenței unor cataclisme, de pe alte planete din Sisteme Solare apropiate (de circa 15 ani lumină) sau că omul ar fi pogorât pe Pământ înainte de potopul biblic ca descendent din Adam și Eva, copii lui Dumnezeu, creatorul Cerului și al Pământului al Luminii și Întunericului, al întregului Univers cunoscut și încă necunoscut. 
   Fără a intra într-o polemică creaționistă sau darwinistă, deoarece adevărul este undeva la mijloc, un lucru este cert: cele mai multe urma ale existenței umane preistorice sunt în Africa, Asia, Australia, America de Nord și de Sud, dar mai ales în Europa și anume în special în Europa de Est și până în Siberia, unde se cunoaște că a existat o mare explozie a unui super-vulcan care a fost produs ca urmare a percutării unui corp ceresc de tip asteroid sau cometă pitică la fel ca în Golful Mexic unde un corp ceresc a penetrat scoarța terestră cu consecința producerii unui cataclism care a avut efectul extincției dinozaurilor și a pădurilor virgine, de acum aproximativ 250.000.000 de ani. 
   În spațiul geografic din Estul Europei și din Asia de Sud Vest este o certitudine că au existat comunități umanoide și apoi umane în ultimii aproape 250.000 de ani, datorită multitudinii de artefacte sau de obiecte găsite accidental sau în urma unor săpături arheologice moderne sau a identificării unor așezări ancestrale prin reambulare din satelit și a aparaturii de înaltă acuratețe privind distorsiunile geo-magnetice din sol de mică adâncime (până la 500 metri) aparatură cu care sunt detectate și resurse minerale sau bogății ale solului dar mai ales ale subsolului, care constituie motivele unor conflicte militare locale, regionale sau mondiale în care au pierit sau vor pieri cele mai reușite și cele mai sănătoase exemplare din specia Homo Hominis Inteligentum. 
   În România, unde se spune că a fost leagănul civilizației europene actuale a fost un teritoriu binecuvânta de la Natură, plin de păduri virgine de stejari, brazi, fagi, mesteceni, pomi fructiferi apăruți prin flora spontană, flori de câmp și cereale apte pentru consumul uman, ciuperci comestibile, rădăcini de plante și un regn animal bogat format din cabaline, bubaline, ovine, porcine, caprine, iepuri, urși, lupi, râși, păsări de pradă sau cântătoare, pești, broaște, și alte resurse vegetale sau animale care au servit în parte ca hrană omnivoră pentru primele formațiuni umane sedentare care au trăit pe aceste meleaguri mioritice binecuvântate de Dumnezeu sau de Natură. Primele comunități umane erau formate din familii compuse din mai mulți masculi și foarte multe femele, care prin înmulțire și reproducere încrucișată dar și prin selecția naturală, deoarece exemplarele bolnave sau handicapate erau alungate din comunitate, multe căzând pradă  animalelor sălbatice sau altele adaptându-se la noul regim existențial, trăind singuratice prin peșteri și scorburi, în urma cărora sau găsit artefacte și urme existențiale. Mai întâi pe teritoriul României au existat câteva zeci de comunități regionale numite triburi sau familii înrudite de sânge cu un limbaj articulat comun, obiceiuri comune și fără intenții expansioniste sau de cotropire, deoarece natura fiind extrem de darnică, orice locuitor fie copil, bătrân (pe atunci vârsta maximă era de aproximativ 45 de ani, iar femeile puteau rămâne însărcinate după o coit produsă după prima menstruație. Aceste comunități purtau nume diferite după anumite forme de relief sau de ape: mureșeni, argeșeni, someșeni, bahlueni, dâmbovițeni, sireteni, olteni, carpi, traci, daci, geți, vrânceni, vâlceni, milcoveni, pruteni, nistreni, dobrogeni, bănățeni, crișeni, panonici, cazaci, turci, tătari, ruși, lipoveni, mozaici, țigani, șătrari, corturari, zlătari, ursari, lingurari, baci, balauri, brânzari, blănari, ciubotari, rotari, etc. Odată descoperirea focului, a topirii metalelor, a trecerii de la uneltele din piatra la cele din bronz, aura, argint, fier, cupru, alamă, aramă, plumb, staniu, iar mai tîrziu aluminiu sau aliaje speciale, pe lângă uneltele casnice au fost confecționate și arme de atac sau de apărare, unelte genistice ca târnăcoape, lopeți, roabe, căruțe, sfredele, dălți, arcuri, sulițe, pumnale, săbii, etc. destinate apărătorilor comunităților locale proprietare ale terenurilor și apelor din hotărnicie, de hoardele de năvălitori, cei mai mulți veniși din Cuibul Migrațiilor din Mongolia, Nordul Indiei, Depresiunile Caucaziene și Uraliene, Stepa Calmucă sau zonele deșertificate prin nechibzuința omului din Gaby, Kalahari, Siberia de Sud Vest, Sahara, Egipt, Grecia, Babilon, Persia, Etruscia, Lidia, Frigia, Palestina, Sicilia, astfel încât din acest creuzet al popoatelor născut penteritoriul României de stăzi s-a format dea lungul istoriei multimilenare poporul trac, dac, get, roman și apoi român, cu cele mai valoroase specimene din punct de vedere cromozomial, cu oameni veseli, toleranți, uneori naivi, hâtri, modești, curați sufletește, sinceri, bogați spiritual, cu milostenie față de persoanele cu dizabilități sau sărace, care a trăit sub vitregia vremurilor începând cu Primul Stat condus de Regele Burebista, ulterior de Deceneu, Decebal, care printr-o tragică întâmplare a fost trădat de trei generali de proveniență din triburile indiene de nord, buni luptători dar care genetic se născuseră cu gena trădării de neam ți țară pentru un pumn de monezi din argint bătute de Împăratul Traian din jurul anului 100 după răstignirea pe cruce a unui lider spiritual născut din Mama Maria și Tatăl Iosif de ocupație tâmplar, care a promovat doar pacea, armonia și înțelegerea dintre oameni sub supunerea în fața lui Dumnezeu, care spunea domnia sa că a generat Universul, focul și apa, pământul și cerul, stelele și planetele, și care iubește adevărul, dreptatea și cinstea, milostenia și hărnicia, dar care urăște în schimb minciuna, crima, adulterul, mândria, trufia, lăcomia, uneltirile împotriva vecinilor și comunităților, ura de rasă, xenofobia, șovinismul, iredentismul, rasismul, corupția și negustoria cămătărească, lăudăroșenia, desfrâul, necredința, minciuna, legea, necinstea, nesupunerea față de lege și de autorități, etc. Vândut de hahami lui Pilat din Pont Iisus Hristos, acest pui de dac și de roman, cu ascendent din familiile învățaților evrei și erudiții egipteni, descendenți din neamul faraonilor, având cunoștințe de astronomie, religie, legislație, cultură iudaică tradițională de la David, Moise și Avram, a fost vândut de un emigrant din India pe nume Juddah, așa zis discipol, de fapt un agent de securitate roman, care în schimbul unei pungi de arginți, a indicat gărzilor imperiale romane prin gestul de al săruta că El este alesul Domnului și că trebuie să fie arestat legat în lanțuri și prezentat Guvernatorului Palestinei Pilat din Pont. Fiind torturat timp de trei zile și trei nopți, pentru a mărturisi ceea ce nu făcuse, adică să atace fizic statuile zeităților romane care erau peste tot expuse în piețe publice a credinței politeiste romane ci doar a sugerat la fel ca la poporul dacic, o credință într-un singur Dumnezeu și respectarea celor zece porunci biblice, fie că se numea Zalmoxe, Moshe, etc. După o judecată sumară alături de doi criminali de drept comun, Pilat din Pont s-a spălat pe mâini de păcate, spunând că Issus Hristos, nu a încâlcat nici o lege când a criticat că în templul de la Jerusalim al iudeilor se făcea mai mult comerț cu găini și oi decât respectarea unor canoane religioase, supărând la culme pe hahami, adică pe dascălii din Templu, care în schimbul unor foloase materiale necuvenite, care acum țiganii spun că este șpagă, erudiții spun că este mită, iar năvălitorii spun că este corupție, lăsau să se facă comerț cu animale vii care erau chiar sacrificate ne-ritualic în incinta Templului chiar în timpul unor slujbe religioase pascale. Acesta a spus că nu poate condamna o persoană nevinovată, care avea pe cap o cunună de spini comandată de episcopul iudeu, pentru ca în bătaie de joc să fie numit Împăratul Iudeilor și fiul lui Dumnezeu, fără însă a fi precizat ca atare fie Zeus, sau Moise, Beldzebuth sau Ra. Instigați de negustori și de funcționarii bisericești evrei corupți, oamenii prezenți din lumea iudeilor, au strigat ca acel învățat blând și cu hat, cu dorință de pace între oameni și popoare, indiferent de credință, să fie biciuit din nou pentru erezie față de idolii romani și credința romană politeistă și că a promovat învățăminte biblice pacifiste și umanitare de milostenie și respect al aproapelui și al averii acestuia, și să fie crucificat la locul de execuție al criminalilor și teroriștilor evrei. In urma urletelor mulțimii, drogată cu sirop de cucută diluată de hahami, pentru a fi mai ușor prostimea  manipulată, și a strigătelor: Issus să moară pe cruce, Barabás Criminalul să fie eliberat, Guvernatorul Pilat a spus... Să se facă cum voi evreii vreți, dacă este regele iudeilor, să-l condamnați așa cum ați strigat, dar el nu este un criminal ca Barabas și ar fi trebuit să fie iertat de păcatele sale așa zise, pentru că a spus adevărul în fața judecății. Eu nu îmi asum această crimă de a condamna un nevinovat și de a lăsa liber un criminal ca Barabás care a ucis foarte mulți evrei și romani pentru a le poseda nevestele, a le fura banii și locuințele lor în numele Zeului Mercur. 
   După mai bine de 100 de ani de la răstignirea pe cruce a Mântuitorului Issus Nazariteanul fiul lui Dumnezeu, așa cum este înscris în învățăturile discipolilor săi care au devenit Sfinți Părinți pentru întreaga lume creștină de rit ortodox și catolic acum la începerea Săptămânii Patimilor, în ziua Floriilor, am găsit în izvoare noi documentare de la Arhivele Vaticanului, că asupra Daciei s-a comis primul genocid din istoria acestui neam iar ca urmare a extincției parțiale și a preluării de sclavi, romanilor le-au fost necesari aproape 1670 de ani pentru redobândirea independenței și de a obține suveranitatea și integritatea teritorială, apărate cu cinste și devotament de milioanele de Apărători ai Patriei Știuți și neștiuți din toate timpurile și locurile, de Apărătorii Creștinătății împotriva migranților și cotropitorilor veniți din puste sau din Nordul Indiei și ale Stepelor din Asia sau a neamurilor de mogoli, vandali, avari, huni, tătari, turci, unguri, maghiari, bosgori, etc. 

     2. PRIMUL GENOCID 105-1918 CU PESTE 5 MILIOANE DE MORȚI