Un grup de cercetători științifici etnologi, lingviști, istorici, membri ai Academiei di Roma,
au studiat timp de mai mulți ani, începând din anul 1970 în arhivele din Vatican documente
și cronici privind statele și populațiile din Estul și Sudul Europei, începând cu mileniul III
înaintea erei noastre, respectiv de acum peste 5.000 de ani și până în prezent.
Aceste studii au fost coroborate cu decoperirile arheologice ale unor așezări omenești
neolitice din epoca bronzului și a fierului timpuriu.
Concluziile acestor studii științifice au fost publicate în parte de Iosif Constantin Drăgan
și de unii istorici occidentali și au fost prezentate cu ocazia mai multor simpozioane și
conferințe științifice și academice la universități de prestigiu din Europa, Statele Unite,
Argentina, Brazilia, China și Japonia.
Încă din perioada înfloririi civilizației Nilului din Egiptul antic, când se construiau piramide
în Valea Regilor, în spațiul terestru pe care acum se află Italia, Grecia, Austria, Ungaria,
Bulgaria, Serbia, Croația, Slovenia, Macedonia, Albania, Cehia și Slovacia, o parte din
teritoriul Germaniei, Poloniei, din vestul Ucrainei, al României, Republicii Moldova,
Ucrainei de Sud, până spre Munții Urali, exista o populație eterogenă formată din etnia
majoritară traco-getică sau dacică de mai târziu, care avea o religie monoteistă, în care Zalmoxe era venerat
ca un zeu suprem al Soarelui și al Luminii, templele religioase erau construite în locuri izolate
montane, cum ar fi cele din Munții Bucegi, unde încă există Sfinxul și Babele, Sarmisegetusa,
Ceahlăul, Rarăul cu Pietrele Doamnei, și mai multe locuri din Munții Apuseni.
Limba folsită era o limbă indo-europeană cu fonetică simplă, articulată, din care a provenit și latina veche, respectiv limba
tracilor, iar comunicarea se făcea verbal sau prin versuri cântate.
Scrierea era într-o grafie ideografică și simbolistică, ce a evoluat ulterior prin litere ce
reprezentau începutul unui cuvânt uzual, iar alfabetul trac conținea 46 de caractere.
Scrierea era doar apanajul comandanților militrari, al preoților și liderilor locali, dar și al
scribilor de la curtea regilor traci.
În prezent se găsesc puține plăcuțe scrise, deoarece textele erau distruse odată cu
incinerarea conducătorului respectiv, deoarece se credea că informațiile din texte,
vor trebui să ajungă la Zalmoxe odată cu spiritul celui decedat, pentru a putea fi
primit în împărăția cerului. Nici pe morminte nu există texte scrise, deoarece, decedații
erau incinerați, pentru ca sufletul lor să se ridice la ceruri, în împărăția Dumnezeului Trakyei.
Ca populație, la nivelul anului 2.500 înaintea erei noastre, tracii numărau aproximativ
5 milioane de oameni, majoritatea fiind păstori, agricultori, militari, funcționari administrativi,
meșteșugari ca rotari, olari, metalurgiști, tâmplari, cioplitori în piatră. Femeile trace se ocupau
cu creșterea copiilor, confecționarea și vopsirea țăsăturilor și confecționarea obiectelor de
vestimentație, preparatul hranei și igiena gospodăriei.
Bărbații mai participau la partide de vânătoare sau de pescuit și la anumite sărbători,
participau la întreceri sportive, precum călăria, tragerea cu arcul, aruncarea buzduganului,
aruncarea pietrei, aruncarea suliței, alergarea și săritura peste obstacole.
Sportivii fruntași aveau dreptul să-și aleagă cele mai frumoase și mai harnice fete, fiind recompensați de comunitate cu case din
piatră și obiecte gospodărești ca dar de nuntă. Din rândul celor mai buni sportivi, se
alegeau comandanții militari, care parcurgeau o periadă de instrucție militară de aproape
5 ani, după care primeau în subordine un corp de oaste, de care se îngrijea să fie hrănit,
echipat și antrenat pentru a face față misiunilor primite de la suveran.
Drapelele tracilor erau de culoare roșu, galben și albastru din material textil lucrat la
războiul de țesut, iar în vârf, exista un cap de lup sau de balaur, cu ochii din rubin.
Acest drapel era montat prin legare cu sârmă de argint de un par lung de peste trei
metri, confecționat din lemn de prun sau de corn.
Militarii aveau coifuri metalice mai întâi din bronz, apoi din fier lustruit și uns cu seu
de oaie pentru a nu rugini, sabie scurtă ascuțită ce tăia o frunză în cădere, zale din fier
sau plăci de bronz, scuturi din lemn stratificat și inserții metalice cu nituri proeminente,
arc cu tolbă de 30 de săgeți, lance de peste 2,5 metri cu vârful din fier tratat termic,
pantaloni din piele de oaie sau din țesătură de in sau cânepă, în funcție de sezon iar
în picioare aveau fie opcinci sau cizme până la genuchi, cu genuchiere din metal și
jambiere legate cu curele din piele.
Comandanții militari aveau armuri și coifuri ornate cu modele deosebite din aur și
argint, aveau armuri pentru ei și pentru cai, săbii scurte și încovoiate, lăncii lungi
și subțiri, și șei montate peste pături de culaore tricoloră: roșu, galben și albastru, cu ciucuri.
Servicul militar era obligatoriu, iar pentru cei viteji, se acordau recompense respectiv
câteva sate sau cătune, păduri, ape și terenuri roditoare, și căteva sute de cosoni.
Cu un coson se putea cumpăra un echipament militar complet, un cal, 15 oi, o vacă cu vițel
și un taur, și o căruță de transport. Și mai râmâneau bani pentru un butoiaș de vin și un car
cu fân, cu tot cu anumalul de povară.
Familiile eroilor căzuți la datorie, primeau câte un coson pe lună pentru a se întreține, plus
ajutor de la comunitte pentru diferite treburi gospodărești.
Militarii care depășeau vârsta de 50 de ani, dintre care peste 10 ani în serviciul statului
Tracia, primeau câte trei cosoni pe lună, iar anual o vadră de sare, un butoi mare de vin,
un butoiaș de miere de albine, cinci putine de brânză de oi și trei care de transport de
mare capacitate, cu tot cu fân.
Militarii rezerviști primeau sarcini de a educa și instrui pe tineri, de ai învâța meșteșugul
armelor, scrierea și cititul, vocabularul civil și militar, reguli generale de atac sau de apărare,
meșteșuguri gospodărești, etc.
Din punct de vedere economic, din prisosul muncii și din vânzarea unor produse agricole,
meșteșugărești, animale, în general se plătea zece la sută o dare către liderul local și încă
zece la sută pentru visteria statului iar separat încă cinci la sută pentru rege.
Bugetul anual Traciei acum 2.500 de ani era de aproape de 50 milioane cosoni, care în
valori actuale ar fi cât aproximativ bugetul USA.
Armata Traciei număra aproape un milioan de luptători dintre care 40% aveau și câte
doi cai la dispoziție, la fiecare sută de soldați era un căpitan comandant, la fiecare mie de
militari exista câte un general comandant, iar la fiecare zece mii de ostași exista câte un
nobil comandant care de cele mai multe ori facea parte din familia regală sau din rândul
prinților.
Dea lungul istoriei de aproape cinci mii de ani, tracii au fost atacați pe rând sau în asociere
de perși, triburile germanice, vichingii din nord, egipteni, toate popoarele migratoare, tucii
și tătarii, hungurii și leșii, etc. Pierderile năvălitorilor au fost enorme, multe popoare
migratoare dispărând din istorie după luptele cu tracii, dacii de mai târziu, daco-romanii și românii din epoca actuală.
La ora actuală, poporul român este unul ditre cele mai încercate popoare în lupta pentru
existență și identitate, iar datorită faptului că acesta luptă de mai bine de cinci mii de ani cu
popoare invadatoare ce au venit să ceara pământ și apă, însă mulți se făcură o apă și un
pământ, nu a fost înfrânt niciodată, ci doar ocazional făcut vasal unor puteri trenzitorii,
oportuniste.
Tracii au fost jefuiți în timp de tezaure ce însumează acum aproape 15.550 tone de aur,
și au suferit pirderi prin macascrarea populației civile în total de aproape 35 milioane de
oameni, fapte de crime împotriva păcii și omenirii comise de invadatori criminali, ce nu au
fost iertați niciodată de nici o doctrină creștină, crimele acestea fiind imprescriptibile ca
răspundere penală sau civilă a comitenților pentru faptele prepușilor.
Prin 1985, Academia Română a propus Academiei de Științe din Moscova reluarea temei
de refacere a Statului Trakya, ca un stat federativ în care fiecare popor să-și păstreze propria identitate națională, limbă, insemne de stat, guvern, parlament, etc., cu
o monedă unică, respectin cosonul aur cu o valoare de 666 dolari sau 666 ruble, sau acum
de 555 euro/coson trak.
Acest Stat Federativ Trakya, ar fi fost o granție de securitate în plus pentru URSS pentru
a interzive ofensina statelor din Vestul Europei și a Alianței Nord-Atlantice la Est de zidul Berlinului sau la Est de meridianul 45. Ori una este să ai trupele
americane dotate cu rachete de mare precizie în apropierea Donețcului, și pe Nistru, și alta
este să existe o zonă tampon sau o graniță convențională situată la 1500 km mai la vest.
Tocmai acest lucru nu a fost pe placul colhoznicului Mihail S Gorbaciov, care a dispus
eliminarea acestui proiect de securitate europeană și de stabiliate în zonă, iar când liderul
român l-a consultat în legătură cu acest subiect în 1987, liderul de la Kremlin a spus
expresis verbis: Nicivo, ne nado Trakya, ia hociu glossnosty, i likvidația CCCR.
No comment!
Acum zona fostului stat Trakya este o zonă defavorizată din punct de vedere economic,
unde venitul pe cap de locuitor atinge în anumite zone abia zece la sută din venitul de
referință mediu al unui cetățean elvețian. Această zonă săracă, aservită din punct de
vedere financiar la Fondul Monetar Internațional, Banca Europeană de Dezvoltate, Banca
Mondială, este ocupată de US Army, care se bucură de imunitate judiciară și de privilegii
speciale.
Această zonă, este o mare piață de desfacerer pentru produsele de proastă calitate
alimentare și industriale fabricate în Vestul Europei și importate de vest-europeni din China, India, Turcia și Japonia. Fosta Trakya acum este furnizoare de materii prime,
combustibili fosili, minereuri, livrate la prețuri simbolice.
Este zona unde cetățenii bogați din statele din Vest pot cumpăra terenuri și imobile, păduri
și parcuri industriale pentru un preț de un euro și o diferență reprezentată de un comision
big plătit unor administratori locali corupți, și unde populația moare practic de foame.
Armatele statelor situate în fosta Tracie, sunt practic lichidate, iar forța de muncă de înaltă
calificare: inginerii, informaticienii, medicii, profesorii, maiștrii, asistenții medicali, muncitorii
calificați merg să caute locuri de muncă în Vest, pentru salarii de mizerie, ca alternativă față
de șomajul care acum atinge 30% din forța de muncă ocupată.
Ca urmare a acestor dezechilibre, există un pesionar la fiecare angajat, iar venitul unui
pensionar este de o mie de ori mai mic decât a tracilor de acum 4-5000 de ani. O evidentă
involuție din punct de vedere economic și politic.
Acest proiect asociat cu noile curente din Europa, atunci când popoarele cer administrației
americane, retragerea US Army din Europa, conform termenului: Go back in US Uncle Samm!.
Bye, Bye US Army!
În concluzie refacerea Trakya Peaple cu capitala la București, este o necesitate, pentru o
garanție de stabilitate politică și militară în zona Europei Estice și de Sud, în condițiile în
care USA și UE, tratează popoarele din zonă ca pe niște popoare africane bananiere.
O condiție sine qva non a acestei construcții este constituirea unei Uniuni de State cu
denumirea Trakya, stabilirea unei monede comune cosonul, ca o contrapondere a
dominației monezii euro sau a dolarului, retragerea statelor din Trakyan Area din alinața
NATO și modificarea acordurilor cu Uniunea Europeană, cu Comisia Europeană și Consiliul
Europei.
Astfel cele 120 de milioane de persoane care traiesc în această zonă geografică, vor avea
garanția că se pot dezvolta în comun din punct de vedere economic, și că iși vor putea
apăra frontierele așa cum o fac de peste cinci mii de ani, printr-o politică de alinațe și de
cooperare economică zonală, ca o garanție a Păcii și Securității în Trakya Area.
Chiar dacă acest proiect nu este pe placul mai marilor lumii, sau a marilor corporații
trasnaționale ce pun și înlătură șefi de stat după bunul lor plac, merită măcar să se facă
un referendum pentru ca popoarele din zonă să hotărască singure soarta lor.
Altfel falimentul Greciei, Italiei, Spaniei, Bulgariei, României, Ungariei, Serbiei, Moldovei,
Ucrainei etc. sunt iminente, datorită datoriilor enorme ce le au la instituțiile financiare
mondiale.
Ori dacă acest proiect propus de România Moscovei în 1988 ar fi fost pus în practică la
începutul anului 1989, acum Federația Rusă nu și-ar mai fi pus problema apărării independenței, suvranității și integrității sale, ce acum este
într-o fază critică și există pericolul unui război iminent, cu o colaliție mondială constituită
ca urmare a eforturilor diplomației americane. A fi sa a nu fi Trakya, acesta este întrebarea?
Mai de vrema sau mai târziu vom afla un răspuns la această întrebare.
Noi, sincer credem că va fi.
Centrul de Studii Strategice Europene de pe lângă Academia di Roma.
No comments:
Post a Comment